Fericită moarte

Povestea e destul de veche – datează de prin iulie 2007. Mi-am imaginat-o pentru un prieten – i-am şi spus-o: să fie el cu gagică-sa şi să pună nişte muzică – m-am gândit la “T.N.T.”, de la AC/DC, ca melodie de striptease, dar nu e exclus nici “Sad But True”, de la Mephallica… ăsta… Metallica. Aaaaşa. Şi, în timp ce  se mişcă el, dând din şunci ca Transfăgărăşanul din curbe (cântând ” ’cause I’m T.N.T., I’m dynamite”), gagică-sa să-l împroaşte cu şampanie, ca pe câştigătorii de Formula 1. Apoi, să sară el pe ea şi, la scurt timp după ce se apucă să îşi facă treaba, să se audă un “hhhhîîîî”, iar omul să îşi dea ochii peste cap, după care să se prăvălească peste ea.

Mă gândesc, însă, care ar fi reacţia fetei, văzând un mort în ea… Lasă – mai bine aşa decât să-i moară la intrare. Ce ar fi zis tipa în cazul ăsta? “Regelui i-a murit. Trăiască-i regelui!”? Facultativ (după gust, cum scrie-n cărţile de bucate), aşa cum el are parte de şampanie, ea ar putea avea parte de sirop de ciocolată – întins pe ea ca Tibetul pe harta Chinei. Caz în care moartea ar fi mai teatrală: atunci când cade, cel cu şuncile transfăgărăşanosimile s-ar facce pe faţă precum canibalii. Dar totul pentru front, totul pentru victorie, deci ar merita din plin să i se întâmple aşa.

Mă întreb ce figură ar face un eventual medic legist venit în investigaţie. Probabil o figură mai încurcată decât o demonstraţie de analiză matematică (“bucoanaliză”, după o vorbă de-ale omului în chestiune – “victima”). Dar în certificatul de deces ce va scrie? “Moarte fericită”? “Moarte telecomunicaţională” (dat fiind faptul că avea antena ridicată)? În tot cazul: ferice de cine ar sfârşi aşa.

undeva in Europa

“E usor sa inseli. Infidelitatea nu e un motiv de lauda.” (J. Winterson)

Iubirea presupune gesturi de o inconstienta rara. Sergiu nu se impaca prea bine cu ideea asta – poate din cauza faptului ca luciditatea lui alterata nu ii da voie sa-si consume nebunia. Luna mai m-a gasit intr-un autocar murdar, prin cu elevi de liceu, pe o autostrada uda si alunecoasa, ca si gandurile mele din perioada aceea. Am strabatut jumatate de Europa pentru a-l gasi si a petrece cateva ore impreuna. Am facut-o din iubire, din orgoliu, sau poate dintr-un impuls launtric imposibil de controlat. Nu stiu. Pe drum am luat notite despre locuri cu incarcatura mistica, despre monumente istorice, despre corelatia dintre starile mele interioare si campurile deschise, nesfarsite. In orasul lui totul era luminos si viu, in ciuda noptilor inca reci. Ne-am intalnit la o intersectie de drumuri, si am avut o pornire macabra de a compara acea bifurcatie a strazilor cu intersesctia liniilor temporale, cu o intretaiere a trecutului cu viitorul. Stateam in mijlocul acelui camp magnetic, spatio-temporal, ma luau pe sus vartejuri de ganduri si ameteli, si il priveam cum incerca sa digere gestul meu – incercare de impacare sau o disperare fara margini?

Il parasisem cu cateva saptamani inainte. Eram satula de minciunile care imi orchestrau fiecare pas, de neputinta, de margini colturoase. Si iata-ma  in scurt timp intr-o tara straina, cu locuri straine, cautand sa-l regasesc pe singurul om pe care simteam ca il cunosc de la inceputuri, poate chiar din vremea primului cuvant biblic. Sergiu ma astepta contrariat, tacut si emana un val placut de emotii. Se coboara din taxi, se alearga pe strazi, se imbratiseaza un trup inalt si cald, se plange. Sub nici o forma nu se spune “te iubesc”. Asta e pentru mai tarziu.

In noaptea aceea am inteles ca e usor sa inseli, dar e greu sa iubesti inseland. N-ai dreptul sa minti, cand iubesti pe altcineva. Te cunosc. Te uiti in ochii ei si te gandesti la mine. Nu ii spui ca o iubesti. Dormi singur. Dintr-o anumita consideratie, incerci sa eviti sexul brutal. Nu te-ar intelege – imi rezervi mie tot ce tine de fiinta ta, de gandurile tale si de placere sexuala. Infidelitatea ta se traduce printr-o furtuna de emotii si indoieli. Ea incearca sa se razbune impartindu-si patul cu altcineva, acel “Lady’s Occasional”, iar tu te gandesti cu groaza la tineretea si libertatea mea.

- Eu nu mai pot trai asa! (avea ochii ascunsi in parul meu si incerca sa ma inspire, sa-mi simta trupul in toti porii, bataia inimii in fiecare centimetru patrat al pielii atat de singure, pe care o sarutasem de atatea ori).

Stiu, Sergiu. E uimitor, totusi, cat de mult ai continuat dupa ce ai spus ca “nu mai poti”. Si pe langa asta, cand iubesti pe cineva, ar trebui sa i-o spui mai des. Oamenii uita.

cu ce inlocuim o femeie?

Dragos era genul de barbat predispus la amante; se molipsea cu repezeala unui copil de scoala primara ai carui colegi aveau cu totii varicela. Le pierduse sirul in urma cu cativa ani, si cand m-a cunoscut pe mine era in prea-plinul proces de degradare al omului plictisit, satul, si fara asteptari. Ajunsese in stadiul in care juca table cu nevasta si cu amanta, in vazul tuturor prietenilor.

Era randul lui Sebastian sa dea o dubla. Eu cascam somnoroasa si imi intindeam picioarele pe sub masa ovala a barului. Prinsa in mijlocul unei discutii despre masini, bere, sex si jocuri de noroc, m-am plictisit destul de repede – mai ales dupa ce i-am batut de vreo douasprezece ori consecutiv, pe amandoi, la table. Sebastian se plangea ca in ultimul timp il evita majoritatea femeilor cu care in alte vremuri impartea un pat si o tigara de dupa.

- Da. Insa e in regula. Voi aveti tot felul de… substitute pentru femei, zise Geta dintr-un colt.

- Ce vrei sa spui?  intreaba Sebastian contrariat.

- Ca se numeste “laba”, il lamuresc eu.

Dragos zambeste pervers si adauga:

- Nu. Se numeste “nevasta”.

Mi-am amintit episodul asta pentru ca am primit o invitatie la nunta. Dragos se va recasatori saptamana viitoare, cu o copie fidela a fostei lui sotii, insa un exemplar cu vreo 5 ani mai tanar. Din niste discutii cu vechi prieteni comuni, am aflat ca are deja o amanta.

(by Cleo)

Uleioasa

Cu Uleioasa mi-am înşelat două foste prietene. Uleioasa nu e lăptăreasă, roacheriţă, teribilistă, scabroasă sau mai ştiu eu ce tipar de-ale mele, da’ ştie să se mişte – aşa de lasciv se mişcă, încât, de fiecare dată când o văd, am o senzaţie de remorcare: la cât de tare mi se răscoală 1907-le, parcă mă tractează după el. Eram odată cu Uleioasa, la ea acasă, în preludiu, când, deodată, aud un pârâit. „Mă, ce să fie?” Câââând mă uit… Pantalonii îmi desenaseră harta Fâşiei Gaza, da’ nu cu vreun petic ori cu vreo pată, ci cu o ditamai căscătura. Stau eu şi mă uit la pantalonii mei cei căscaţi (mai căscaţi decât mine atunci  când mi se aprind călcâiele după vreuna), mă uit la Uleioasă… mă uit la pantaloni… mă uit la Uleioasă… şi ne căşună un râs pe-amândoi, de ziceai că se spărseseră zidurile la Socola. Fugi, Abagiule, în tricou, cu hanoracul legat la brâu şi cu un ghiozdan de-ale ei atârnând în faţă, ambele ca să camufleze ruptura. Fugi, deci, jos, în faţa blocului, după ce îţi sunaseşi cea mai bună prietenă (nu, cu ea nu ai nici o vrăjeală – ea este aproape ca o soră), ca să vină să te ia cu maşina, după ce îi explicaseşi pocinogu’, vine tipa, te ia, strică suspensiile maşinii, de la atât râs zgâlţâitor, te vomită în faţa porţii, intri în casă, ai tăi aveau musafiri, dai bună seara. Vin imediat, că trebuie să iau ceva din cameră, te reînveşmântezi, te întorci în sufragerie, schimbi două vorbe-trei plictiseli (nu falsităţi, totuşi – eşti încă viu; prea viu pentru aşa ceva), le explici că ţi se rupseseră pantalonii în timpul unui pogo (îi luminezi pe musafiri despre ce este acela un pogo; ei îşi cam ofilesc părerea despre tine), te întorci în maşina cvasi-sorei, un arbitru imaginar fluieră a doua repriză de râs zgâlţâitor, cvasi-sora te vomită înapoi în faţa blocului Uleioasei, te întorci la tipă, reiei preludiul… mă rog… faceţi voi oareşice pe-acolo… şi, după tot datul în tiribombă, te pune să îi arăţi diverse chestii de pe Net de-ale gagicii oficiale din momentul respectiv: Hi5, blog etc. ş. cl. Stă ea, le citeşte, filosofează şi te trosneşte cu o întrebare tocmai la lingurică:

– Mihaile, ce-ţi  place ţie la tipa asta?

– Uleioaso… sincer să fiu… şi ştii că nu pot să fiu altcumva, fiindcă nu sunt medic, ca să fiu pus în situaţia de a comunica un diagnostic… deci, cinstit îţi spun: îmi place de ea fiindcă nu e frustrată, ca tine. (Uleioasa îmi povestise nu una, ci en-şpe-mii de frustrări de-ale ei, de îmi venea  să îi fac o clismă cu medicamente de-ălea euforizante.) Uite… şi încep să îi înşir situaţiile în care dovedise că e o frustrată cu diplomă, licenţă şi masterat. Doctorat nu avea, fiindcă nu îşi exprima frustrarea prin violenţe.

– Da, Mihaile… Îmi confirmi teoria.

– Că toţi bărbaţii sunt porci?

– Eşti băiat deştept…

luni uterine, suculente

M-ai sunat intr-o zi de iarna sa imi spui ca ti-e dor de mine. Apoi mai e si teama. Ca n-ai sa ma mai vezi “uneori”. Ca tot ce sta intre noi e infinit si mult mai maret decat dragostea in sine. Ai facut dragoste cu mine. Mi-ai sarutat umerii, pantecul, pleoapele mai ales, m-ai iubit si mi-ai descifrat trupul asa cum nimeni nu mai reusise pana atunci. Am facut baie impreuna si ne-am sarutat sub stropii de apa ce ne mangaiau corpurile calde.

-       Mi-e frica.

Stiam asta. Frica pe de o parte, dorinta istovitoare, pe de alta. Te-ai gandit vreodata de doua ori la asta? Cand ramai singur in patul tau cu asternuturi murdare, te gandesti la renuntare? La faptul ca “schimbare” sau “a o lua de la capat” se poate scrie si “curata sinucidere”?

-       Ti-e teama de mine, de fapt, i-am spus.

-       Da, Cleo. Dintre noi doi, tu esti cea care are timp. Lucrurile nu se pot schimba, cel putin nu pentru moment. Dar vom mai vorbi despre asta.

-       Vrei sa spui ca tu ai certitudinea din partea mea, doar ca vei face oricum ce te taie capul.

Ora 00:52: pisic, esti acolo?

Ora 00:57: da. Citesc ceva. Si ma gandesc la tine.

Ora 01:02: citesti ceva cu “noi”? eu nu pot sa dorm. Imi lipsesti.

Ora 01:12: o carte despre istoria Frantei; incerc sa imi ocup timpul. Cum a fost la spectacol? A iesit bine? Iti era teama de scena cu sarutul…

Ora 01: 18: Da, a fost in regula. Am ajuns acasa, stau pe canapea si fumez. Ascult Edith Piaf, melodia aia pe care mi-ai dansat tu.

Ora 01:20: termina ! eram beata, in caz ca  ai uitat…

Ora 01: 25: stiu, voiam doar sa te necajesc putin. In fine. Esential e ca mi-e dor de tine, si zilele de aici sunt prea lungi.

Ora 01:31: va fi bine. Mai sunt cateva luni. Stii ca, de fapt, sunt cu tine mereu! Noapte buna, omul meu de zapada! Dormi cu mine astazi, da?

Ce s-a intamplat apoi face parte din seria “intamplari penibile in care eu ma autoumilesc”… Am ramas cateva zile inchisi in apartament, dand glas agitatiei surde din noi si regasind aspecte uitate in miile de kilometri care ne despart de obicei. Blestemul tipic feminin, gelozia, MANDRIA care nu ne lasa sa traim, dar mai ales senzatia de neputinta care incepuse realmente sa ma obsedeze. Am simtit o bubuitura in urechi si spasme necontrolate in tot corpul. Cand in sfarsit a terminat si el si s-a prabusit peste mine, strivindu-mi mainile sub pieptul sau, i-am spus:

-       Esti cel mai urat lucru din viata mea.

(by Cleo)

Relatii & aparente. Si Adi.

“Nu sunt un om imoral. Am doar patimi…”

Lilith. Fata intunecata a fiecarei femei. Antiteza nevestei cu fuste largi si sort patat de bors-magic, care se ingrijeste in fiecare dimineata de gustarea din ghiozdanul copiilor. O amanta este INTOTDEAUNA un om imoral. Argumentele sunt multe si felurite: in primul rand, sexul “la imparteala”, cu un falus care nu va fi niciodata numai al sau. In al doilea rand, distrugerea caminului fericit in care, printr-o rautate a sortii, si-a facut aparitia.

Un barbat fericit nu va avea niciodata o amanta. Am invatat asta din viata celor 4 barbati casatoriti care m-au iubit, si din povestile altor 20 care se culcau cu partenerele mele de cafea. Unui barbat care se opreste in patul meu, in mod sigur ii lipseste ceva – am avut la un moment dat un prieten cu o casnicie perfecta. Faceau totul impreuna si aveau totul in comun. Mergeau la cine simandicoase, dansau toata noaptea si era laudat de toti amicii pentru gusturile ireprosabile in materie de parfumul nevestei. Faceau valuri. Un cuplu perfect, cu o casnicie perfecta, o viata perfecta. Am aflat mult mai tarziu, pe cand ii aprindeam o tigara, in cizme si desu-uri, ca doarme pe canapea de 18 luni si jumatate.

Am auzit de nenumarate ori acel ” Te iubesc!”. Nu. Vina este cea care te face sa numesti sexul dragoste. (In Cioran’s words, foarte adevarat. Universal valabil).

(Imi amintesc de Adi si de iubirea pe care o jura printre rotocoale de fum. Nu mai stiu nimic de el (e ciudat cum doi oameni care au stat la un moment dat goi unul langa altul pot deveni niste straini…); ultima data cand am vorbit, suferea de o boala cronica si isi tatuase numele meu pe brat. Nevasta-sa era la coafor.)

Inceputuri

Ma numesc Cleo si sunt singura. Asa ma prezint de la o vreme incoace. As fi putut sa spun ca sunt moarta, dar le-as fi refuzat tuturor placerea de a descoperi singuri secretul meu. Locuiesc intr-o garsoniera si am o singura periuta de dinti; nu am nici macar una de rezerva, pentru eventualitatea in care s-ar intoarce pentru o zi vreo parte din corpul diversilor domni cu care am interactionat vreodata. Am un singur prosop si o singura pereche de papuci de casa, chiar daca prin asta neglijez nevoile anumitor prietene care imi fac, din cand in cand, vizite de noapte. Nu beau decat gin tonic si cafea, duc lipsa de bani si fumez tigari de foi ascultand jazz. Ma numesc Cleo si am imbatranit, mai ales de cand am constatat ca prietenele mele nu mai “cunosc” si “se indragostesc”, ci “se casatoresc” si “divorteaza”. Sunt comuna. Am un chip comun, haine obisnuite si o celulita la fel de obisnuita.

Ma numesc Cleo si am devenit frigida. Asta a fost un pas important, si totusi usor de facut. Iubirea e singurul motiv logic pentru care poti rezista tentatiei. Dar lipsa iubirii, de orice fel ar fi ea, a atras chiar lipsa totala a tentatiei. Nu e o mare problema, daca stau sa ma gandesc. Nu imi lipseste sexul, pentru ca nu l-am practicat niciodata. Cu tine am facut doar “dragoste”; am inceput atunci, cand te-am lasat sa patrunzi in arterele mele in noaptea aceea de august, si am continuat din cand in cand, insa doar atunci cand epuizam cuvintele si nu ne ramanea altceva de facut decat sa ne unim trupurile, incapabile sa gaseasca alt final pentru noptile acelea perfecte. Nu m-a deranjat sexul nici macar atunci cand insemna inlantuirea trupului tau cu formele goale ale altei persoane. Pentru ca mizeria si noroiul speciei, rabufnite din trupul tau in cel de pe urma moment, imi apartineau mie, la un nivel mult mai inalt decat simplul act al procrearii.

Pentru a intelege conditia mea trebuie sa stiti cum am ajuns in situatia de acum. Nu vreau sa ma plang cu suparare, ci cu un rasu’-pansu’ necontrolat, ca doar asa voia dragul de Nichita. Ar trebui sa fiu inchisa pentru crima – m-am ucis pe mine insami, dar ce pedeapsa mai mare decat aceasta inchisoare pe viata in propria ta singuratate? Daca ai ajuns cu cititul pana aici, am sa iti spun ca nu vei gasi mai departe o poveste de dragoste, o drama furibunda, existentiala, a unui om care a iubit. Nu vei gasi pagini de remuscari si de ganduri sau doruri. Am sa iti spun totul asa cum a fost, ca sa intelegi de ce nu poti da un motiv pentru  care e de preferat sa traiesti decat sa existi, cu nuantele de rigoare, si mai ales de ce nu murim niciodata la timp.

Ma numesc Cleo si asa m-a chemat toata viata. Sunt mica de inaltime, port blugi decolorati, parul prins in coc si am mereu sinele dat peste cap. Am avut suvite aramii si bluze in culorile pamantului. Ti-am descifrat trupul si insemnele lui. Am citit fiecare cuta a pielii tale si imi este cunoscuta fiecare incordare de muschi si ruptura de os. Te uiti in oglinda cand faci dragoste si te gandesti ca ea seamana cu mine. Apoi ii spui minciuni, cum ca ar fi “pentru totdeauna”, ramai singur si iti amintesti ai iubit si alti oameni, si tot i-ai parasit. Te cunosc. Ai articulatii pronuntate la degetele mainilor si inele masive de argint. Cand iesi din casa iti aranjezi parul cu parere de rau si iti repeti ca trebuie sa te tunzi, dar nu o faci niciodata. Ai fost scutit de pacatele barbatului ce intra in criza varstei de mijloc – pantecele si chelia. Nu arati rau. Doar ochii incetosati te dau de gol, si atunci incepi sa iti cauti picaturile prin pat si pe noptiera. Nu ai fost fericit aproape niciodata, si chiar si atunci cand ai fost, nu ai constientizat-o decat mult prea tarziu. Cunoscandu-te pe tine am aflat ca daca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste pana la cer si mai mult.

Am avut odata un iubit care isi exprima sentimentele fara nici un fel de teama. Lucru care ar fi fost al naibii de impresionant, daca nu ar fi facut-o de optzeci de mii de ori inainte. Imi aducea flori si cadouri, ma plimba prin cele mai frumoase locuri si o data pe saptamana priveam luminile orasului cu o sticla de sampanie in brate. Ca sa sarbatorim pur si simplu faptul ca suntem impreuna. Arata bine, se purta frumos si mirosea a nou si a curat. Cu toate astea, nu imi oferea nici un fel de provocare intelectuala si avea tendinte de bigamie. Asta pana m-a cunoscut pe mine – clisee, din nou. Ne-am petrecut mult timp vorbind despre cine suntem si ce am putea sa fim, daca as ramane mereu pentru el. O relatie ce incepuse sa devina fantomatica, tocmai din cauza lungimii si intensitatii ei. L-am parasit pentru ca nu ne intelegeam in pat.

Pe Sergiu l-am cunoscut intr-un moment de inconstienta si infantilitate, cand ma gandeam la orice altceva, mai putin la faptul ca am forta sa schimb destine. E barbat si e incuiat la cap, ca multi altii. Are parul lung si degete si mai lungi. Facea teatru pe atunci si avea o voce teribila, de buburuze inmuiate in vin rosu, dar nu prea mult, pentru ca acum de fapt nu mai bea deloc. Avea un gust de imprimeu clasic, cu dungi, si ma facea sa ma rusinez, cu o simpla privire, de gandurile mele negre.

- Alt barbat insurat. Nu esti intreaga la cap. Ai promis ca n-ai s-o mai faci niciodata.

Sergiu venise aici “cu treaba”, cum aveam sa numesc mai tarziu piesele sau scenetele lui. “Micuta domnisora M.”, asa cum aveam sa o numesc tot mai tarziu, ramasese acasa sa-si trateze crizele de personalitate, pentru a pune la punct noi metode de santaj sentimental. Nu am cunoscut-o niciodata si nici nu am aflat multe lucruri despre ea, dar sunt sigura ca as recunoaste-o pe strada, daca as vedea-o intamplator. Genul de femeie bondoaca, cu o gramada de agrafe in parul castaniu si uscat, care are o masina de milioane, un job de milioane si un barbat de milioane, doar ca de asta nu isi va da seama niciodata. Nu m-ar mira sa aiba dinti stricati si picioare neepilate, dar probabil ca asta e doar imaginatia mea bolnava. Sergiu si “Micuta domnisoara M.” nu prea aveau nimic in comun, in afara de un aranjament facut cu multi ani in urma, care urma sa fie benefic pentru el, cel putin din anumite puncte de vedere. Asa cum avea sa o recunoasca mai tarziu in fata mea, si probabil pentru prima si ultima data, Sergiu a fost fericit de foarte putine ori. Nu o iubea, dar anumite considerente morale il legau de patul ei si de bigudiurile rasfirate prin toata baia. Si acum, privind in urma, chiar nu mai conteaza daca o iubea sau nu. Desi imi spusese si imi aratase in nenumarate randuri ca nu era intre ei nimic mai mult decat un trecut si o bucatarie impartia pentru cateva ore pe zi. Sunt sigura insa ca ea nu il iubea. Sau cel putin, nu asa cum ar fi trebuit sa iubesti un barbat.